Tehnologia de divizare a benzii de transmisie a datelor prin soluţia CWDM (Coarse Wavelength-Division Multiplexing) implică folosirea unui multiplexor (MUX) pentru a combina lungimile de undă care sunt transportate prin mai multe fibre într-una singură respectiv a unui demultiplexor (DEMUX), la capatul de recepţionare al link-ului, care separă lungimile de undă şi le conduce spre diferite fibre, fiecare terminandu-se în receptoare separate.
Eforturile pentru dezvoltarea şi standardizarea sistemelor CWDM vin într-n moment critic în domeniul comunicaţiilor pentru furnizorii de metro-acces. Nevoia pentru sisteme de transport ieftine este imperativă, aşa încât cererea pentru lăţime mare de bandă este împinsă până la limitele reţelei. Utilizând CWDM, se pot adauga între 2 şi 8 lungimi de undă pe aceeasi pereche de fibra crescând astfel capacitatea de transport cu o investiţie minimă.
Sistemele CWDM cele mai des utilizate sunt prevazute să funcţioneze pe 8 lungimi de undă diferite din intervalul 1470-1610nm, dar există şi echipamente MUX/DEMUX cu pâna la 16 canale în intervalul 1290-1610nm, care, ca şi anterioarele, sunt partiţionate standard la 20nm. Dimensiunea acestor canale evită pierderile pe lungimea de undă respectivă şi menţine un decalaj adiacent pentru izolaţia benzilor adiacente. S-a constatat că sunt anumite zone de eviatat, în cadrul acestor intervale, în jurul benzilor 1270nm sau 1400nm cu atenuări nesemnificative cauzate de sensibilitatea la apa reziduală prezentă în majoritatea canalelor de fibră instalate dar şi benzi preferenţiale datorită compatibilităţii cu modulele optice uzuale cum ar fi cele de 1300nm sau 1500 nm. În măsura în care aceste pierderi suplimentare pe distanţe mari sunt controlate, performanţa sistemului CWDM în ansamblu va fi maximă.
